ROCKescu de Cristian Ghica (recenzie)

ROCKescu
O carte despre rock, rockeri, Rockescu, escu.
Povestea tinerilor care au dorit să asculte muzică, liberi de orice constrângeri.

Noi suntem ROCKERI.
Iubim muzica bună.
Iubim creația lui Dumnezeu.
Spiritul de rocker nu poate fi înțeles de cineva din afară.
Sufletul nostru este mare, încăpător, spiritul ne este ascuțit.
Misiunea noastră este să iubim, nu să distrugem.

Am scris aceasta carte intr-o luna de zile, cu o frenezie nebuna. Cuvintele au curs prin mine si parca singure s-au asternut in forma actuala.
Poate unii o sa se recunoasca in personaje si o sa spuna ca nu acesta este adevarul.
Poate o sa se supere.
Le amintesc ceea ce a spus Mihai Eminescu : Lumea nu-i cum e, ci cum o vad eu!
Asa am vazut eu lumea.



Respir ROCKescu. La maximum!
Am luat cărticica asta din simplă curiozitate din Cărturești. Avea un titlu atrăgător pentru un rocker plus un preț insignifiant, așa că am zis De ce nu?
A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o! Acum că am citit-o am ajuns la concluzia că orice rocker trebuie să o aibă în biblioteca personală.
Ceea ce am apreciat la carte a fost aspectul și detaliile pe care este construit acesta.
Aspectul fizic se vrea a fi al unui album, dimensiunile chiar se potrivesc. De aceea nu este chiar o carte tipica, mai ales că nu are un cuprins, ci un tracklist, capitolele se regăsesc sub forma unor track-uri, nu avem o partea I si a II-a, ci Side A și Side B, iar prefața este susținută de o serie de citate celebre ale unor artiști din lumea rock-ului.

Printr-o perspectiva actoriala îl cunoastem pe Sol (veți întelege aceasta porecla doar dacă citiți cartea) care începe să prindă gustul muzicii rock în adolescența sa traită într-o Românie comunistă.
Inițial mă așteptam să fie o carte strict despre muzică rock, însă m-am înșelat. A fost mult mai mult decât am intuit, a fost ca o lecție de istorie despre comunismul în țara noastră.
Pentru cei născuți înainte de '89 cartea va fi ca o rememorare a timpurilor trecute, pe când pentru noi, cei născuți în democrație, cartea e vocea care întărește spusele celor trecuți prin viață care ne-au povestit de-a lungul timpului despre tinerețea lor pe vremea lui Ceaușescu.
Pe vremea aceea rockul și orice manifestare a lui nu era privită cu ochi buni, ba chiar era interzis să fii rocker, de asemenea parul lung la persoanele de sex masculin era interzis.
Protagonistul începe să descopere ușor-ușor muzica rock prin Depeche Mode.

De asemenea, cartea arată cum rock-ul a unit încă de pe atunci oamenii, exact ca în prezent, protagonistul își face o serie de prieteni pasionați la rândul lor de muzica și stilul rock, prieteni cu care are diverse conversații pe teme filosofice, religioase sau spirituale.
De la Depeche Mode prinde contact și cu alte trupe de rock clasic, de la AC/DC, Pink Floyd, Deep Purple, Led Zeppelin, până la cele de rock mai agresive, Rammstein, Sepultura, Kreator.
În toate cele 168 de pagini sunt menționate câteva zeci bune de trupe rock cunoscute de orice rocker adevărat.

”— Muzica e viața mea. Mi-a intrat până în ultima celulă. Sunt în faza de transformare a celulei în notă muzicală. Și sunt în război cu toată lumea, din pricina modului de a mă îmbrăca și a părului. Bătrânu’ a zis că mă va renega dacă nu mă tund, că o să aibă el probleme. La muncă toți se uită ciudat și am discuții cu șefii: că să mă tund, că ce e cu pletele astea, nu vreau și eu să intru în rândul lumii, că sunt luat în vizor chiar de Securitate… dar nu mă interesează. Ei nu înțeleg că muzica rock este atât de puternică, încât îți modifică felul de a fi, comportamentul, gândirea. Un rocker se manifestă ca un călugăr, se îmbracă şi fizic şi spiritual, conform religiei sale. Ori ei, dacă nu ştiu ce-i aia muzică, nu au cum să înțeleagă. Și îi înjura pe toți cu năduf. Nu scăpăm noi de ăștia? Când o să intre generația noastră în ei nu o să știe pe ce planetă sunt. Nici nu o să mai știe cum îi cheamă. Lepre de oameni care ne sug sângele, ne consumă spiritul, ne pun botniță la suflet să nu putem să mușcăm, să nu putem să gustăm din viață, din ce ne-a dat Dumnezeu.”

"Pentru noi, a iubi este ceva firesc. A trăi sublim este în natura noastră. Muzica are aceeași rădăcină comună, în noi, cu iubirea, cu Dumnezeu. Cum se transfigurează cel care iubește, cum își schimbă viața cel care primește lumina divină, așa și noi ne modificăm fundamental. Suntem alții, după o invazie de emoții, venite periodic, de la ceva imaterial. Pentru că muzica este făcută de materie pentru spirit. Este o capacitate să transmiți sentimente și este o revelație să fii în stare să le primești. Nu știu să le pun bine în balanță, dar cred că m-ai înțeles. Noi suntem ceea ce suntem datorită muzicii. Ea ne-a purtat gândurile, visurile spre margini ale putinței umane, unde ni se desfășoară un univers plăsmuit de îngeri. Că noi ne manifestăm aici prin haine, plete, este doar imaginea reziduală a ceea ce am trăit acolo, în visare. Asta e rockerul. Un vis adus în realitate."

Un lucru mi-e foarte clar, după ce am citit ROCKescu am fost foarte recunoscătoare faptului că sunt rockeriță în democrație. Nu voi ști cu adevărat cum e să consideri rock-ul un lux greu de permis. Nu voi ști niciodată cum e să stai cu gândul la o jacketă din denim sau piele pe care nu o poți avea. Dar îi sunt profund recunoscătoare cărții pentru ceea ce mi-a arătat. Mi-a arătat că pasiunea nu are limite, nici măcar comunismul nu poate fi considerat o limită în ciuda faptului că el a dorit să limiteze gândirea, conștiința și libertatea umană. Cu siguranță că acum înainte voi privi cu mai mult respect rockerii mai în vârstă pentru simplul fapt că au iubit rock-ul și au învins.

5/5