ROCK ÎN PRAGA de Andrei Zbîrnea

„Andrei Zbirnea este, in cele din urma, un romantic, ce recompune din cioburi o biografie sentimentala. E ciudat sa descoperi la un poet tanar de la inceputul secolului XXI ceva din inflacararile, dar si din tonul tandru si demodat al lui Jacopo Ortis. Cititorul volumului Rock in Praga ii va accepta candorile pentru ca nu e nimic trisat sau mimat in vocea lui. Andrei a scapat de bovarismul atator poeti tineri si acum este pe cale sa se descopere, sa-si limpezeasca vocatia. Ii doresc ca versurile sale sa pastreze peste ani, vorba lui Leopardi, o urma a sentimentelor si a senzatiilor traite, pusa acolo «intru pastrare si supravietuire, ca in custodie», fiindca acesta e unul dintre lucrurile minunate pe care le poate face pentru noi poezia.“ - Claudiu Komartin

Okaay. Voi recunoaște. Am luat cartea pentru titlu. Avea cuvântul rock în el și m-am gândit că e genul meu de carte. Surpriză! Ce să vezi? Era carte de poezii! Absolut șocant, știu!

Din totdeauna am crezut că oamenii pasionați de poezie, cei care scriu și înțeleg poeziile au vreun soi de al șaselea simț, ceva ce oamenii de rând nu au și nu pot avea vreodată acest tip de extensie cerebrală. Cum eu nu fac parte din rândul acestor oameni, am fost puțin dezamăgită că m-am lăsat păcălită de un titlu. Dar am trecut peste dezamăgire și le-am acordat o șansă poemelor.

În pofida limitării mele artistice, chiar mi-au plăcut poeziile, deși multora dintre ele le-am atașat eticheta de ciudate.

Construit în trei părți, volumul de poeme are influențe kafkiene și romantice.

Prima parte, Adela, reprezintă un tip de poezie de dragoste imaginară, ușor haotică unde în primează sentimentul de iubire pentru Adela, ulterior, apare Sînziana, care în final se contopesc.

"în scena asta adela se transformă în sînziana"

Partea a doua, Rock, e construit ca un CD cu 9 track-uri încadrate de o introducere, intro și o încheiere, outro. Fiecare track conține un poem și câteva versuri din melodii celebre aparținând trupelor de tipul: Pink Floyd, REM, Metallica, Deep Purple.

Ultima parte și cea mai scurtă, Iederă, încheie apoteotic șirul de poezii.

"iedera a acoperit paginile acestei cărți"

Nota: 3.5/5