MALAD de Alexandru Voicescu (recenzie)

*Premiul "Cea mai bună carte de proză" / Gala Tinerilor Scriitori, ediția 2016

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă. 

Magnifique. Ce livre est  magnifique!

Ăsta a fost primul meu gând după ce am terminat cartea. Eram puțin șocată, ușor buimacă, dar foarte încântată. Sincer, a fost neașteptat. Nu speram să-mi placă atât de mult. Mă simt rușinată să recunosc că am subestimat-o la început. În apărarea mea, anunț că abia aștept să o recitesc peste ani și ani.

Faceți cunoștință cu Andrei Marcus, art director român stabilit în Elveția, care, în timpul unei conferințe experimentează un tip de halucinație-viziune generată de un desen abstract al misterioasei Ioana Dună. Dispariția bruscă a acesteia declanșează în Andrei o dorință inexplicabilă de a o găsi atât pe Ioana, cât și o explicație a ceea ce tocmai experimentase. Însă, găsirea Ioanei se dovedește a fi mult mai complicată decât credea. 

O altă halucinație în care e implicată Ioana îl face pe acesta să se trezească buimac într-un pat de spital în Lausanne, dar ceea ce face ca totul să se aprindă e acuzarea lui de crimă și faptul că ultimele zece zile sunt învăluite în ceață.

Apariția Elizei e menită să-i rezolve problemele lui Andrei, însă, pe măsură ce fug către un necunoscut zis și Bibliotecarul în Milano, Andrei are tot mai multe suspiciuni.

Bibliotecarul aduce o explicație halucinantă pe fundalul unei vechi povești despre doi frați și o aprigă dorință de razbunare.

Dacă până aici romanul a fost unul ancorat în lumea reală, discuția cu Bibliotecarul și evenimentele din Milano proiectează o aură care dezancorează romanul din realitate și îl induce în zona sacră a suprarealului.

Surprinzător a fost faptul că în paralel cu desfășurarea evenimentelor misterioase-fantastice-onirice se conturează o oarecare poveste de iubire.

Personajele mi-au placut enorm. Sunt atât de bine conturate încât par reale. Misterioasă, puternică și cu un trecut tumultos, Eliza mi-a plăcut în mod deosebit.

Finalul a fost extraordinar și mi-a părut rău că se terminase atât de repede.

Câteva citate care mi-au plăcut:

Nu, locul în care trăiam eu la acel capăt al adolescenței mele era mai mult decât un simplu coșmar, era firescul de zi cu zi transformat în groaza de a nu fi eu însămi, de a mă pierde în fiecare clipă în care mă căutam. Să simți că exiști în afară propriilor tale gânduri, și nu ai niciun control, ci doar te zbați să pui un picior înaintea altuia, rând pe rând, ca pe o sârmă întinsă între doi zgârie nori, însă fără capete, doar drum, asta e teribil.

Realitatea pe care o percepem noi ca oameni este doar un simulacru al unei realități superioare, un vis care conține doar urme de realitate. Lumea materială este o intoxicație, o punere în întuneric, iar trezirea se poate face doar în stare de somn profund, deoarece nu poate exista o trezire spirituală conștientă. 

Uităm ușor, pentru că ne e mai comod, ca să ne protejăm de lucruri care ne dor foarte tare și care altfel ne-ar sparge din interior în mii de bucăți. Care altfel ne-ar distruge într-o clipă, fără să fim pregătiți.

Înainte de a încheia, aș dori să introduc un moment mai special. E cunoscut de toată lumea faptul că Alexandru Voicescu este soțul Cristinei Nemerovschi, o autoare dragă sufletului meu, și de asemenea, că este fondatorul editurii Herg Benet.

Aș dori să îi mulțumesc din suflet pentru că, prin editura sa m-a făcut să citesc și să îndrăgesc literatura română. Îți mulțumesc din suflet, Alexandru Voicescu, nici nu-ți închipui cât de optimistă m-ai făcut să privesc la viitorul literaturii române.

O carte complexă și "bolnavicios" de surprinzătoare de la prima până la ultima pagină! Mulțumesc editurii Herg Benet pentru carte!

Nota: 5/5

De aici vă puteți lua și voi Malad