SCÂRBA SFÂNTULUI CU SFOARĂ ROȘIE de Flavius Ardelean basm/recenzie-basm

Autor: Flavius Ardelean
ISBN: 978-606-763-020-6
Data apariției: octombrie 2015
Număr de pagini: 272
Format: 13×20 cm
Tip copertă: broșată
Colecție: Cărțile Arven

Prolegomena la Tratat de rezistența materialelor, despre nașterea, viața și moartea sfântului Taush, adică aventurile sale din Gaisterștat până în Mandragora; ce a făcut, ce a zis, ce a văzut și ce a simțit între Lume și ne’Lume, istorisite de scheletul Bartholomeus Pumn-de-Oase și culese de Flavius Ardelean.
Micul Taush pare un simplu băiat din cetatea Gaisterștat, până când, într-o zi, începe să toarcă un șnur roșu din buric. Dus în ucenicie la Moșu’ Tace, Taush ia parte la tainele Lumii și ale ne’Lumii, învață ce înseamnă prietenia alături de Danko Ferus și Bartholomeus și cunoaște iubirea la sânul Katherinei. Dar, când un bâlci ucigaș de dincolo de Lume distruge tot ce are Taush mai de preț, ucenicul alege să plece întovărășit de prietenii săi să caute răul și să-l alunge din Lume. În această ciudată aventură, prima parte a seriei “Miasma”, Flavius Ardelean ne face cunoștință cu personaje bizare ale Lumii și ale ne’Lumii și ne poartă prin locuri nemaivăzute, într-un basm straniu despre om și ce se află dincolo de el.
„Nebună, genială, întunecată, tulburătoare și profundă, Scârba sfântului cu sfoară roșie te face să te privești pentru o clipă și să nu te mai recunoști întru totul. Dar abia de acolo poți începe să descoperi și să vezi. Cu adevărat să vezi.” (Cristina Nemerovschi)
„Flavius Ardelean nu e scriitor de lucruri frumoase, dar e frumos în necurățenia și neorânduiala lui. Iar cine iubește scriitorii îi iubește tocmai fiindcă aceștia nu fac eforturi să le spună lucruri frumoase când totul în jur se prăbușește, ci știu să scoată bucuria cuvintelor și din bube, mucegaiuri și noroi.” (Michael Haulică)

Recenzie-basm pentru un roman-basm:

A fost odată ca niciodată (că de n-ar fi nu s-ar povesti, nu?) o tânără cititoare. Tânăra era intrigată de titlul și coperta unei cărți, așa că într-o zi hotărî a porni la drum. Își luă toate cele de trebuință, cartea, semnul de carte, își împachetă în bagaj curiozitatea, răbdarea și pasiunea cu care era înzestrată. Și merse ce merse până văzu o scenă aparent obișnuită. Într-o zonă de câmpie, un căruțaș ia cu el la drum un biet călător către Alrauna. Cititoarea rămâne ușor în urma căruței întocmai ca o fantomă și-i urmărește pe călători. Din popor e o vorbă, Cine trage cu urechea află multe. Așa află cititoarea-fantomă despre promisiunea căruțașului. Acesta făgădui că va spune o poveste de seamă despre Alrauna, vechea Mandragoră și despre sfântul Taush, protectorul acelor meleaguri. Pe drum, se află ca numele căruțașului era Bartholomeus Pumn-de-Oase, povestitor și participant al unor evenimente de seamă din trecutul cetății. Și merse și merse cititoarea-fantomă, și dădu o pagină-două, trecu o noapte, mai trecu o zi, și tot așa în timp ce asculta istorisirea marelui Bartholomeus. Ș-așa află ea despre Lume și ne'Lume, Oameni și ne'Oameni, dar cel mai important cunoscu pe sfântul Taush născut în Gaisterștat. Copil fiind, Taush dispare și apare îngrijorând pe a lui mumă. Printre apariții-dispariții, copilul se transformă în sfântul cetății, minunile pe care le făcea ajunseră pân' la capătul ălălalt. Toți știau cum vindeca animalele și torcea un șnur roșu din buric pe care-l înfășura la muribunzi pentru a le ușura drumul spre cealaltă lume. Și copilul crescu și crescu mare, suficient de mare pentru a intra ucenic la Moș Tace. În ucenicie, Taush învață multe, c-așa-i când ești ucenic. Învață ce e prietenia, dragostea, curajul, istețimea ș-alte lucruri pe care le mai poți învăța de la Moș Tace. Totu-i bine și frumos până apare un bâlci ucigaș din ne'Lume în cetatea lor. Taush și doi prieteni ai săi, Danko și Bartholomeus, cel care și istorisește, se pornesc a salva cetatea și a lupta contra răului. Și mai merse cititoarea-fantomă, merse, dădu pagini, merse și iară merse pân' la capăt. Trecu prin toate patru stadii, în care se bânuiește, în care se află, în care se știe și în care se uită. Află ea despre mai toate minunile și pățaniile celor trei prieteni în slujba lor de a salva cetatea și de a goni bâlciul.Ș-ajunse la capăt de drum. Bartholomeus Pumn-de-Oase puse capăt poveștii, lăsând cititoarea-fantomă șocată, iar pe călător îl lovi șocul până-n oasele lui dărâmate pe drum.Și au trăit feri.. ăh, nu, n-au trăit chiar fericiți, au trăit șocați și speriați până-n măduva osului. N-au petrecut trei zile, nici trei nopți, ci au căutat să-nțeleagă că ce-a fost nu va mai fi.

Sfârșit recenzie-basm.

În caz că nu v-ați dat seama, cititoarea fantomă eram eu, și am încercat să vă induc senzațiile pe care mi le-a impregnat această carte. Posibil să fi exagerat puțin cu recenzia-basm.

Lăsând gluma la o parte, basmul lui Flavius Ardelean m-a lăsat mută. M-am simțit exact ca un om care primește din neant o piatră în cap. Titlul și coperta m-au șocat și intrigat în același timp, iar la final m-a surprins cum n-am crezut că o va face.

În ciuda faptului că nu părea genul meu de carte, mi-a plăcut. Am apreciat în mod deosebit faptul că volumul are pe ici-colo și ilustrații caricaturale foarte amuzante.

Când am văzut pe copertă 'basm' chiar nu mă așteptam să fie un basm propriu-zis, dar a avut toate elementele alea specifice basmelor de care vorbește profa de română la Povestea lui Harap-Alb. Ah, e o impertinență din partea mea să le compar. Sunt basme. Atât. Aici se opresc asemănările. 

Ei bine, dacă vă așteptați la un basm frumos cu un prinț frumos și o Ileana Cosânzeana din zilele noastre, veți avea o surpriză.

Susțin ca programa școlară să fie actualizată. De ce elevii români n-ar putea studia și această operă? Sau de ce nu, să fie un posibil subiect la Bacalaureat. 

Redactează un eseu de 300-600 de cuvinte în care să prezinți tema și viziunea despre lume într-un basm contemporan.

Ce ar scrie elevii aici? Scârba sfântului cu sfoară roșie.

sau

Redactează un eseu de 300-600 de cuvinte în care să prezinți particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un basm contemporan studiat.

Ce ar scrie elevii aici? La alegere, fie sfântul Taush, fie Bartholomeus.

Și normal, relația dintre două personaje dintr-un basm contemporan studiat. Din nou, la alegere.

Parcă nu sună rău, nu? Ca elevă în ultimul an la liceu mie îmi sună tare bine. Păcat că este imposibil, oricum voi spera că viitorul le va aduce elevilor un basm nou de studiat. Cândva...

• ,,Şi zeii mor, să ştii, căci tatăl meu a fost luat de zidul cetăţii; bucăţi din el stau prinse în piatră pusă la loc în zid. Tatăl meu e zeul zidurilor Gaiesterştatului. Iar monştrii? Sunt tot aici, printre noi, scumpă Katherina.”

• ,, Orice sfânt ar trebui să-şi aibă zeul, iar tu eşti zeul meu; doar tu mi-ai mai rămas.Ce tristă-i lumea sfinţilor părăsiţi de zei…”

Scârba este un basm unde domină irealul, înfricoșătorul, macabrul, urâtul, scârbosul toate acestea având ca scop să te intrige, să te facă să vrei mai mult și să-ți placă în pofida a tot ceea ce descrie.

Dacă ești în căutare de senzații noi cu tentă de macabru, îți plac ciudățeniile, atunci ți-ai găsit basmul perfect!

Mulțumesc editurii Herg Benet pentru exemplar!
Vă invit și pe voi să vă luați o sfoară roșie, un sfânt și o scârbă direct de la sursă, de pe site-ul editurii.
Nota mea: 3/5