Concert: ALTERNOSFERA (impresii)

Oficial pot spune că a fost cel mai tare moment din viața mea. Nimic de până acum nu poate egala ceea ce am trăit în aproape două ore de concert.

Privesc ș-acum clipurile sau pozele și încă nu îmi vine să cred că am fost acolo. Că a fost real.

Iubesc Alternosfera de ceva timp și mi-am dorit enorm să merg măcar la un concert al lor. Iar acum că am fost vreau să am un buton pe care să-l apas și să dau restart serii la infinit.

După ce a trebuit să stau mai mult de două ore în picioare ca să înceapă, m-au luat la inițial durerile: de picioare, de spate. Apoi a început amorțeala, nimic nu mai simțeam, poate doar nerăbdare intensă. Iar apoi a început nebunia. Intrasem în Haosoleum. Îmi trecuse orice durere, orice simț exterior. Artificiile erau în interior. Inima bătea tare, în ritm cu muzica, sângele alerga liber prin vene. Îmi trecuse orice durere. Mă simțeam vie, liberă și întreagă.

Te-ai simțit vreodată foarte apropiat de un grup pe care nici nu-l cunoști? Eh, cam așa a fost și aici. În acele momente puteam să jur că cei din jurul meu erau multiplicări ale mele. Toți eram unul și același. Aceeași persoană care iubește un singur lucru.

Cred ca mă pot simți așa apropiată de o mulțime de oameni doar la un concert sau într-o librărie/bibliotecă/eveniment de carte.

Ce e drept, nu doar la figurat am fost apropiați, ci la propriu. A fost infernal de cald, aer respirabil destul de puțin, dar a meritat din plin.

Formația sună de un zilion de ori mai bine live. Totul pare mult mai real, mai viu și mai aproape.

Plus accentul moldovenesc care sună divin, *de luat în vedere ca în viitor să-mi caut un moldovean :))*

Băieții au început cu melodia mea favorită de pe ultimul album, Drumul Tristeților-Bijutierul. Respiram muzica.

Respiram Wamintirile.

Respiram 1500. "Cincisprezece sute noi. De zile amândoi."

Respiram Singurătate.

Respiram Mută.

Respiram Nepoata lui Gagarin.

Respiram Ploile nu vin.

Respiram Deja straină.

Respiram Din Pacate.

Respiram Rugi.

Respiram Inchisoarea Alba.

Respiram Flori de mai.

Respiram Cheamă-mă.

Plus alte câteva respirații.

Iar la Orasul 511, noi nici nu mai respiram. Trăiam. Și ne-am dat seama că la fiecare melodie, fiece respirație însemna doar că traim muzica. Trăiam ALTERNOSFERA.

 În ciuda faptului că a doua zi nu-mi mai puteam mișca în vreo direcție capul, iar vocea era mult slăbită, a fost un moment absolut divin pe care sper să mai am ocazia să-l resimt.

#love #alternosfera

*sintagma "Respiram" este folosită de Cristian Ghica în volumul ROCKescu, dar mi se părea că se potrivește foarte bine și cu articolul meu.