ROCKSTAR de Cristina Nemerovschi (recenzie)

Data apariției: iunie 2016

Număr de pagini: 336

Format: 13×20 cm

Tip copertă: broșată

Colecție: Radical din 7

ISBN: 978-606-763-062-6

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Cred în mine și numai în mine, fiul înstrăinat de turmă

Creatorul cerului și pământului, văzutelor și nevăzutelor, căci toate există în mintea mea

Și când ea nu va mai fi, nici ele nu vor mai fi.

Nu ne-am înălțat la cer decât din când în când

Atunci când am fumat, am băut sau am fost fericiți.

Nu știm dacă împărăția noastră va avea sau nu sfârșit

Dar nici nu ne pasă

Pentru că tot ce contează e acum.

Nu vrem să ni se ierte păcatele

Ci să ni se înmulțească

În viața veacului ce va să vie.

Be true to yourself and remember to laugh each day

It’s all that really matters.

Când vei găsi drumul tău, vei ști. Te vei simți viu și vei ști.

Întotdeauna.

Holy Jesus Fuckin' Christ! Ce-am citit? Ce a fost astaaaaa?

Aveam atâtea așteptări de la cartea asta.

Și toate mi-au fost de departe depășiteee!

A fost "fuckingmegaawesome". Atât de fuckingmegaawesome încât nici nu mai am cuvinte. Nici să respir cum trebuie nu mai pot după ce am terminat-o. Abia acum îi înțeleg pe cei care suferă de astm. Pentru că exact așa mă simt eu acum. Ca un suferind de astm care are nevoie de un inhalator cât mai repede. Printre simptomele astm-ului se întâlnesc respirație șuierătoare, tuse, senzație de apăsare în piept și dispnee. Exact ceea ce simt eu acum după ce am terminat Rockstar. Se pare că nu doar eu l-am terminat, ci și el m-a terminat pe mine. Singurul meu leac ar fi Storm, să vina el și să mă învețe sa trăiesc, "pentru că în final tot ce contează e sa rămai în viață".

*fața mea când mă uit la carte*

Revenind la carte, de când am vazut minunăția aia de copertă mi-am zis că trebuie să o citesc cu orice preț. Pentru un rocker, titlul, coperta și descrierea oficială însemnau din start mari așteptări.

 Din toate punctele de vedere parea pe stilul și gustul meu, și e clar că nu m-am înșelat. Cu un singur lucru m-am înșelat, nu am prevăzut că îmi va plăcea atât de mult și că mă voi regăsi printre rânduri.

Prea multe nu aș vrea să vă spun despre acțiune deoarece mi-ar fi frică să nu dezvalui prea mult și să vă eclipsez lectura.

Un eveniment tragic din trecut, (despre care nu voi spune nimic, vă las pe voi să descoperiți citind cartea), îl face pe Storm să plece în cautarea Lolei, idolul său. Își lasă în urmă doua iubiri ale sale: trupa Hurricane Inside și pe Alice, prietena lui, pentru a o intalni pe Lola, The Punk Rock Goddess, artista pentru care a avut o slabiciune înca de când era copil.

 Nu știu de ce dar eu la început credeam că Lola e o fată exact ca el, de vârsta lui, mare mi-a fost surpriza să cunosc o femeie în adevaratul sens al cuvântului, trecută prin viață și cu copii.

O altă surpriză a fost faptul că Storm pleacă în Argentina, acolo unde Lola și formația ei avea turneu, iar mare parte din acțiune are loc pe meleaguri străine.

Înca un lucru de precizat ar mai fi faptul că Storm și Lola comunica în engleză, evident, având în vedere originile ei, de aceea, cei care nu știu nici măcar o boabă de engleză vor avea nevoie de un dicționar.

Întâlnirea cu Lola are un mare efect asupra lui Storm, îl face să vorbească, să-i dezvăluie Lolei și cititorilor ce simte și ce i-a provocat declinul moral și sentimental, iar efectul se resimte și de partea Lolei, care-i mărturisește la rândul ei lui Storm problemele ei de viață.

Atunci când Storm îi pune marea întrebare Have you ever had an idol?  Lolei, cei doi pornesc în căutarea lui Johnny, care la rândul său își amintește de idolul său, Maribell.

Toată tematica asta idoli-fani a părut foarte natural descrisă, semn că autoarea e familiarizată cu domeniul și mi se pare interesant cum ea crede că un idol ar putea avea o asemenea influență asupra conștiinței umane.

Toate conversațiile lor despre fani, idoli, viață, suferință, îl fac pe Storm să reanalizeze situația și ceea ce simte, iar când un scandal în care e vizată trupa, se întoarce din călătorie cu o nouă concepție aspura realității și cu o viziune pozitivă pentru viitor. Dar scandalul izbucnit amenință să-i destrame trupa, iar mărturisirea chitaristului aprinde în el durerea trecutului. Va putea oare Storm să-și păstreze trupa întreagă, să depășească suferința și să rămână în viață? Eu deja am aflat asta, acum vă las pe voi să descoperiți singuri. ;) 

Storm. Îl iubesc pe Storm. Îl iubesc cu tot cu sufletul lui distrus de vinovăție. Îl iubesc cu toată suferința pe care o are în sânge. Îl iubesc cu toată pasiunea cu care cântă. Îl iubesc cu tot devotamentul lui pentru persoanele la care ține și pentu fanii lui.

Solistul unei trupe rock. Enigmatic. Aparent o persoană arogantă. El e ca o fântană, foarte adâncă, cu cât vrei să îl cunoști și să îl înțelegi mai mult cu atât îți dai seama că el e mult mai mult decât atât și vrei să pătrunzi mai adânc în tainele lui.

E absolut imposibil să nu-l iubești pe Storm. E ca și cum nu ți-ar plăcea ciocolata, adică imposbil.

 Pe lângă Storm, țin să precizez iubirea mea pentru: Fire, Kat, Lola, Alice, Ina, Ioana/Șoricelul, Bubu si Tixx. Da, până și pe Tixx îl iubesc.

 Kat alias Ecaterinuța alias mama rockstar e genială. G-E-N-I-A-L-Ă! Pentru câteva clipe chiar l-am invidiat pe Storm pentru că mama lui e atât de mișto, atât de forever young, liberă, rebelă, pasională și rockeriță.

Ah, Alice. Relația dintre cei doi m-a făcut să fiu invidioasă peste măsură. Nu credeam că o relație ar putea rezista atâtor ani și totuși să rămână naturală și plină de pasiune.

Ioana îmi pare genul de persoană cu care s-ar împrieteni de minune Vicky, deși e mult prea inocentă față de ea.

*după cum vedeți, despre anumite personaje nu am spus nimic pentru a nu da spoiler. :)

*cumva poza asta mă face să mă gândesc la Storm & Fire. Fire & Storm.*

 Întrebarea ar fi dacă e ceva care nu am iubit la cartea asta? Hmm.. Da, un singur lucru: a fost prea scurtă.

Dragi rockeri, vă prezit noua voastră Biblie!

Fie Biblie, Coran, carte sfântă sau cum vreți voi să-i spuneți, Rockstar e de citit, de venerat și de pus în vitrină. Te vei ruga la ea ca la o icoană. Îl vei asculta pe Storm ca și pe propriul tău Dumnezeu. El va deveni Idolul tău, așa cum pentru el era Lola, pentru Lola era Johnny, iar pentru Johnny era Maribell.

Când spun biblie, exact asta vreau sa transmit. Crezul, pildele, învațăturile din carte le depășesc mult pe cele biblice.

Reinterpretarea Crezului creștin aduce o notă de revoltă ceea ce, în mod cert, a fost un punct în plus pentru carte.

Ești pasionat de lectură? Ultimele zece piese ascultate sunt din genul rock? Atunci, dă-mi voie să-ți spun că tocmai ți-am făcut cunoștință cu viitoarea ta mare iubire.

Ești manelist bisericos? Ei bine, aici sunt două variante. Fie citești cartea și o îndrăgești, iar la final nu-ți mai poți aminti nici măcar o piesă din repertoriul mezelurilor știți voi care, fie citești cartea și o abandonezi datorită creierașului tău care nu o poate digera.

Cale de mijloc nu există.

Mie mi s-a părut ca i-a fost super simplu Cristinei să scrie cartea în stilul acesta rockish. Ea în sine are un stil rock pe care l-am regăsit în mai multe cărți ale ei și sper să nu mă înșel când spun asta.

Dacă ar fi să generalizăm, aș putea spune că eu percep întreaga editură Herg Benet ca având un stil nonconformist, apropiat de cel rock și care este cu, despre și pentru genul "ăla" de oameni, oameni libertini, rebeli, iubitori de muzică bună și de viață, oameni care trăiesc din plin clipa.

Și dacă n-aș fi știut că autoarea e absolventă a facultății de filosofie mi-aș fi dat seama de asta, cartea pur și simplu debordează de concepte filosofice prin ceea ce trăiește Storm și te face să te gândești dacă tu îți trăiești cu adevărat viața sau dacă înțelegi ce înseamnă suferința.

Propun Rockstar ca material didactic pentru orele de filosofie, evident, pe langă orele de literatură romană contemporană.

Plănuiam să selectez o serie de citate care mi-au plăcut din carte, însa nu mi-a plăcut niciun citat.

Am adorat zeci de paragrafe! Dacă ar fi să le scriu pe toate ar însemna să copiez mai mult de jumătate din carte, așa că am ales în mod random câteva mai scurte:

• Nu există drumuri bune și căi greșite. Pur și simplu, nu există. Când vei găsi drumul tău, vei ști. Te vei simți viu și vei ști. Întotdeauna.

• Be true to yourself and remember to laugh each day. It’s all that really matters.

• Niciun film nu e tragedie de la început până la coadă - mai sunt și părți la care râzi.

• Ar trebui să ne trăim fiecare zi ca și cum ar fi  nu neapărat ultima, dar ca și cum nu am avea nimic de pierdut. Ca și cum pe lume nu ar exista și nu ar fi existat niciodată monștri, și amintiri care îți sfâșie inima, și demoni care îți cuprind mintea atunci când speri că începi să uiți și să te vindeci. 

• Asta mă învățase Lola. Că e bine să încerci să schimbi lumea. Că oamenii ca noi, atât de diferiți, nu ar trebui să se dea bătuți. Să-i ajutăm și pe ceilalți să simtă, să învețe să trăiască. Fără noi, ei ar fi cu adevarăt pierduți, s-ar sufoca în banal și mediocru, în plictis, în conformism.

• Și îmi pierdusem drumul, iar o ființă care și-a pierdut drumul și sensul nu poate oferi nimănui iubire.

• Furia purifică, furia e inocentă și reală, furia îți arată că ești încă viu.

• Focul nu îți ardea carnea, dacă erai construit dintr-un anumit material, din ăla din care eram făcuți noi; mai degrabă, focul aducea foc. Te ținea în permanență aprins, viu.

• People have always loved me for my insanity. But now my insanity is killing me.

• Și, mi-am mai zis, dacă faci întotdeauna numai ce simți tu, nu ceea ce se face sau îți dictează alții, nu ai de ce să regreți într-o bună zi că ți-ai irosit viața. 

Toată cartea m-a făcut să trec prin diverse sentimente, sentimente noi pe care nu le-am recunoscut și pe care nu le pot descrie cu exactitate. Lecturarea a fost ca un montagne russe, jos-sus/sus-jos, între tristețe, regret, suferință și adrenalină, pasiune, și ceva mai presus de orice, existentă în sine.

Rockstar are puterea de a răscoli în tine zeci de emoții și de a te face să-ți dorești să fii și să rămâi veșnic viu.

Nota: 5/5

Am scris această recenzie la o oră târzie din noapte, îmbrăcată cu tricoul Rockstar și cartea în brate, ascultând Alternosfera, Korn si SOAD.

*îmi cer scuze dacă am ofensat pe cineva cu anumite aluzii. :)

#sustinescriitoriiromani