UGLY LOVE de Colleen Hoover (recenzie)

Traducere:Cristina Buzoianu

Format:13,7 x 20,3 cm

Tip:broșat

352 pagini

Colleen Hoover

EpicLove, Ficțiune pentru tineri +17 ani

Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea e conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut, nu te aștepta la un viitor împreună.

Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă:

INIMILE SUNT INVADATE

PROMISIUNILE SUNT ÎNCĂLCATE

REGULILE SUNT SPULBERATE

IAR IUBIREA DEVINE URÂTĂ

„Numai Colleen Hoover poate adăuga unui singur roman atât de multă genialitate.” – Jamie McGuire, autoarea romanului Fericirea începe azi.

Colleen Hoover este autoare a numeroase romane pentru tineri, dintre care, nu mai puțin de zece figurează pe listele de bestselleruri New York Times. Două dintre acestea sunt traduse în limba română la Editura Epica:  Hopeless. Fără speranță și Slam, din dragoste pentru Layken.

Colleen locuiește în Texas, împreună cu soțul ei și cei trei copii ai lor. O puteți vizita online accesând: www.colleenhoover.com

Parerea mea:

Plâng, râd, iubesc, urăsc. Nu știu ce simt. Sunt confuză. Plâng, sunt tristă și urăsc. Plâng pentru că s-a terminat. Sunt tristă pentru că mai vreau. Urăsc că am terminat-o atât de repede. Mai vreau. Rectific, am nevoie de mai mult din cartea asta genialăăă!

Mi-a plăcut atât de mult încat nici nu am cuvinte.  Colleen Hoover mi-a demonstrat încă o dată cât de talentată este ea cu adevărat. Recomand cu încredere cărțile sale!

Tate Collins se mută cu fratele ei, Corbin, în apartamentul lui din San Francisco, pe o perioadă scurtă de timp, până se acomodează cu programul de master pentru asistenți medicali anesteziști pe care îl urmează și cu slujba cu jumătate de normă ca asistent medical.

În noaptea în care sosește Tate, un tip beat zace la ușa de la apartamentul lui Corbin, blocăndu-i calea de acces. Vorbește la telefon cu fratele ei, îl mută din loc pe tip și intră în apartament, dar constată că bagajul, poșeta și cheile sunt tot afară lângă tipul beat. Corbin o liniștește și îi spune ca îl va suna pe vecinul și prietenul sau, Miles, de meserie pilot ca și el, să o ajute. Acesta o sună înapoi după câteva minute și până să îi spună că vrea să îi facă un favor, ea își dă seama că tipul  care urma să o salveze de tipul beat de la ușa este chiar cel beat, vecinul Miles Archer. Corbin o roagă pe Tate să îl primească pe Miles în casă, să îl lase să doarmă pe canapea cu promisiunea că va pleca a doua zi dimineață acasă.

Imaginea de bețiv este învăluită în mister după ce Miles începe să plângă de față cu Tate, pe care o numește Rachel, ceea ce o face pe Tate să se întrebe ce i-a provocat prabușirea asta sufletească și dacă Rachel este iubita lui.

Tate nu poate totuși să nu observe cât de bine arată vecinul. (Oarbă de-ar fi fost și tot cred că ar fi observat asta. Adică, cine nu ar observa asta?)

După o discuție mai neplăcută din dimineața următoare, cei doi hotărăsc să înceapă de la zero cu prezentările și să uite totul.

Ei încep să petreacă ceva mai mult timp împreună, iar de Ziua Recunoștinței, Miles merge cu Tate și Corbin acasă la familia lor. O puternică atracție începe să plutească între ei, iar după ce se sarută, nu mai pot ignora acea atracție fizică pe care o simt unul față de celălalt. Însă ea nu are timp de o relație, el nu își dorește una, așa că ajung la un compromis: sex fără obligații, doar sex și atât. Miles impune două condiții: ca ea să nu întrebe nimic de trecutul lui și să nu se aștepte la un viitor împreună. 

Pentru un timp exact asta fac, dar Tate nu se poate abține. 

 Vrea să îl descopere pe Miles în întregime nu doar fizic, iar pentru asta e nevoie să îl cunoască pe el și trecutul său, fapt pentru care ea încalcă prima regulă impusă de el. Și regula a doua este încălcată când ea tot speră la o schimbare din partea lui, schimbare ce nu o observă în comportamentul rece și distant al lui. 

Despre final nu o să spun nimic, vă las pe voi să descoperiți finalul! :)

Personajele mi-au plăcut mult, mult de tot. Sunt bine conturate (tipic pentru romanele lui Colleen Hoover) și complexe. Pe lângă cei doi protagoniști, țin să precizez că atenția mi-a fost captată și de Corbin, dar și de Cap, pe numele său real, Samuel, un domn în vârstă care lucrează la ascensorul blocului, mai exact apasă butoanele necesare pentru a-i trimite pe oameni la etajul potrivit. El are replici foarte bune în carte și tot el este cel care veghează asupra relației dintre Tate și Miles. 

Perspectiva narativă este dublă, una în trecut și una în prezent, cea din prezent îi aparține lui Tate, iar cea din trecut, din urmă cu șase ani, sub forma poeziei slam, îi aparține lui Miles. La final ne delectăm cu câteva capitole din perspectiva lui Miles la momentul actual, dar și cu un capitol din perspectiva unui alt personaj surpriză. Plus că avem parte și de un epilog absolut divin. 

Mi-a plăcut la această carte că tema este una autentică, arată ca nu totul este așa frumos și deosebit cum credem și sperăm noi că va fi. Dar mai ales, arată că iubirea vine la pachet cu un ambalaj dublu: unul frumos și strălucitor care te face să plutești și altul sobru, plin de tristețe, dezamăgire și remușcare. Și că, oricât de mult ți-ai dori, nu poți să păstrezi doar partea frumoasă, partea urată a iubirii a fost, este și va fi întotdeauna la pândă, după colț, așteptând să te acapareze, să te sufoce, iar singura cale de a scăpa de acest inevitabil fapt este să treci mai departe, să îți acorzi ție și celor din jur o a doua șansă, să ierți, să accepți o nouă iubire cu speranța că partea urată nu va mai durea la fel ca data trecută. Aici, țin să adaug o completare cărții mergând mai departe cu teotia ambalajului dublu și cu antiteza frumos-urât, prin a spune că nu doar în iubire se aplică toate aceste reguli, ci la modul general, în viață, totul are două parți, iar noi trebuie să ne resemnăm și să le acceptăm pe amândouă în mod egal.

  

Mi-au plăcut multe citate din carte, dar am ales doar câteva mai sugestive. Sper să citiți și voi cartea și să vă placă!

"Ne mințim unul pe altul despre adevăr. Ne spunem că avem totul sub control... când, de fapt, nu putem controla nimic."

"Nu-mi pune întrebări despre trecut, îmi spune ferm. Și nu te aștepta la un viitor."

"Dragostea nu e mereu frumoasă, Tate. Uneori îți petreci timpul cu speranța că, în cele din urmă, se va transforma în ceva diferit. În ceva mai bun. Apoi, fără să îți dai seama, ajungi de unde ai plecat, dar inima ți-ai pierdut-o, undeva, pe drum."

"Presupun că, dacă un om a cunoscut cea mai urâtă față a iubirii, e posibil să nu mai vrea s-o trăiască a doua oară."

"Câteodată, spiritul unui om nu este suficient de puternic să țină piept fantomelor trecutului."

"Când viața îți da lămâi, fii sigur că știi în ochii cui trebuie să le storci."

"Diferența dintre fața urâtă a iubirii și fața ei frumoasă este că cea frumoasă e mult mai ușoară. Te face să simți că plutești. Te ridică. Te poartă pe brațele ei. (...) Părțile urâte ale iubirii nu te pot ridica."

Am lăsat la final vestea cea bună. Pentru cei ce nu știau, UGLY LOVE va fi și film. Momentan se filmează, se presupune că va apărea în noiembrie 2018. Nu știu prea multe detalii, dar Miles Archer va fi interpretat de Nick Bateman, care este foarte sexy, dar nu prea seamană cu descrierea din carte a personajului. Oricum, îmi place tare mult de el. Vouă nu?

Official Teaser poate fi văzut aici:

Vă las câteva poze să vă delectați. (Avertizez că unele sunt mai indecente)